• Support National Team

Feminin (Naționale)

Denisa Bojenco: Nu e niciodată prea devreme pentru a apăra poarta Moldovei

29 mar 2024 de Svetlana Tataru
GALERIE

La doar 17 ani, Denisa a debutat pentru naționala feminină de fotbal a Moldovei, în calitate de portar, devenind una dintre cele mai tinere jucătoare din istoria echipei. Pasiunea sa pentru fotbal a fost evidentă încă de la o vârstă fragedă. La doar 14 ani, a luat o decizie curajoasă: singură s-a prezentat la antrenamentele unei echipe locale de fotbal din Italia. Ambiția ei a impresionat antrenorii care i-au oferit șansa de a se alătura formației. Convocarea la naționala Moldovei a venit ca o confirmare a muncii și dedicării sale fotbalului. Vă invităm să descoperiți povestea Denisei, tânăra care a demonstrat că prin pasiune, dăruire și curaj, orice vis poate deveni realitate.

 

Întrebare: Cum e să joci pentru naționala mare a Moldovei la doar 17 ani?

Răspuns: E o experiență care nu am așteptat să devină realitate atât de repede. A fost o dorință de când eram mică. Am rămas plăcut surprinsă, chiar șocată, când am primit convocarea în luna mai a anului 2023. Speram să ajung la națională, dar poate după vreo 20 de ani. Mă simt mai matură acum, am crescut datorită echipei. E o viziune diferită asupra lumii fotbalului.

 

Întrebare: Ai jucat atât pentru Naționala Mare, cât și pentru echipa WU19. Cum te simți în aceste două medii?

Răspuns: Da, sunt convocată și la Naționala WU19. Am avut șansa să joc în preliminariile din Slovenia și am disputat 2 meciuri din 3. La naționala mare, am jucat la fel, două meciuri, cu selecționatele din Malta și Letonia. A fost o responsabilitate mare pe umerii mei și m-am bucurat enorm pentru încrederea oferită de antrenori.

 

Întrebare: Ce părere ai despre performanțele echipei voastre în aceste meciuri?

Răspuns: Meciul cu Malta s-a încheiat cu scorul de 2-0, iar cel din Letonia cu 5-0. Au fost câteva greșeli care au dus la golurile primite, dar am luptat până în ultimul minut.

 

Întrebare: Ne poți povesti puțin despre parcursul tău în fotbal până acum?

Răspuns: Am început să joc fotbal de mică. Tatăl meu spune că m-am născut cu mingea în mână. Înainte de fotbal, am practicat voleiul timp de doi ani, dar dragostea pentru fotbal a prevalat întotdeauna. În Italia, am găsit o echipă locală și am hotârât să încerc. Am mers singură la sediul clubului, am discutat și apoi mi-am anunțat părinții că e nevoie doar de acordul lor pentru a confirma decizia mea. După câteva antrenamente, am descoperit că poziția de portar mi se potrivește cel mai bine. Atunci am încercat în glumă. Au trecut mai bine de 3 ani de la acea glumă. Nicio clipă nu m-am gândit să revin în altă poziție pe teren. Aveam vreo 15 ani pe atunci. Am jucat puțin în acel sezon, probabil doar vreo jumătate din meciurile din campionat. Am jucat bine, am prins doar un gol de la o echipă bună. În al doilea an am zis că vreau să fiu prima. Am muncit mult până am luat numărul 1 pe tricou și am jucat doar eu pe tot parcursul campionatului. Tot atunci am fost convocată la echipa WU19, deși aveam doar 16 ani, unde am jucat jumătate de sezon. De anul trecut joc în prima echipă și în cea de WU19 la Trento Calcio Feminine din Italia.

  

Întrebare: Cum au reacționat părinții când au aflat de pasiunea ta pentru fotbal?

Răspuns: Îmi amintesc într-o zi când tatăl meu mi-a spus că vom merge în Moldova să vedem meciurile naționalei feminine. Eu nici nu știam că există naționala feminină de fotbal în Moldova. De unde există? Ca peste o lună să fiu contactată de managerii naționalei feminine și să fiu invitată să joc. Inițial, mama a fost sceptică și credea că această pasiune pentru fotbal ar fi doar o fază trecătoare. Cu toate acestea, sprijinul părinților s-a amplificat pe măsură ce am avansat în cariera mea. Sunt recunoscătoare pentru susținerea lor necondiționată și pentru că sunt mereu alături de mine la fiecare meci. Au fost cu mine și în Slovenia, și în Malta cu naționalele. După astfel de experiențe, părinții s-au uitat la mine și mi-au zis că niciodată nu s-au așteptat ca să joc fotbal la nivel profesionist până la 18 ani, în special la națională.

 

Întrebare: Ai menționat că ai frați și surori. Cum au reacționat ei la succesul tău în fotbal?

Răspuns: Am un frate și o soră mai mici. Fratele meu și-a găsit, de asemenea, pasiunea pentru fotbal, în timp ce sora mea practică voleiul. Probabil ei sunt fanii mei numărul 1. Ei au fost prezenți chiar și la meciurile din străinătate, arătându-și mândria pentru realizările mele.

 

Întrebare: În afară de fotbal, ce alte pasiuni mai ai?

Răspuns: Îmi place să merg la sală. Am un program intens de antrenament, dar reușesc să îmi echilibrez și viața școlară. Sunt în ultimul an de liceu și îmi doresc să continui să învăț și să evoluez. De asemenea, urmează să fac cursuri de kinetoterapie în Moldova, pentru a-mi dezvolta cunoștințele în acest domeniu.

 

Întrebare: Ai un model în fotbal pe care îl admiri sau care te inspiră?

Răspuns: Îmi place portarul de la AC Roma, Camelia Ceasar, care este originară din România. O admir pentru determinarea și perseverența ei, iar prestațiile ei mă inspiră. Ea niciodată nu cedează. Mai nou, am descoperit-o pe Margarita Panova, portarul naționalei noastre, care este un exemplu pentru mine. Ne înțelegem bine și simt că mă ajută să cresc și să învăț mereu.

 

Întrebare: Ce planuri ai pentru viitorul tău în fotbal și în carieră?

Răspuns: În următorii cinci ani, îmi doresc să continui să fac fotbal și să ajung la un nivel cât mai înalt, poate chiar să joc în Serie A în Italia sau în România. Totodată, planific să-mi dezvolt și cariera în kinetoterapie. Prioritatea mea este să mă dedic pasiunilor mele și să îmi ating obiectivele.

 

Mulțumesc și mult succes, Denisa. Știm că urmează turneul de calificare la Campionatul European WU19, ediția 2025, programat pentru 3-9 aprilie, la Chișinău, unde veți întâlni reprezentativele similare din Țara Galiilor, Lituania și Macedonia de Nord. Vă ținem pumnii.