Masculin (Naționale)

Marți, 9 iunie, la Erevan se va disputa partida amicală dintre Armenia și Moldova. Prima întâlnire dintre cele două reprezentative a avut loc acum 34 de ani tot în capitala Armeniei și a constituit debutul gazdelor pe arena internațională.

La mijlocul lunii octombrie 1992 echipa națională a Moldovei urma să dispute în deplasare un meci amical în compania reprezentativei Armeniei. Pentru noi această întâlnire era deja a opta din palmares, iar pentru gazde constituia debutul pe arena internațională.

„E prima partidă a noastră la nivel de selecţionată. Emoţii enorme, căci avem în faţă un adversar cu experienţa câtorva meciuri deja jucate”, a declarat Eduard Markarov, timonierul şef al selecţionatei Armeniei.

„Meciul va fi o luptă dintre două stiluri, iar din partea noastră va fi şi un experiment al modelului de joc în deplasare”, a menționat la rândul său Ion Caras, antrenorul principal al naţionalei Moldovei.

Pentru confruntarea cu Armenia Ion Caras și Anatol Teslev (antrenor secund) au convocat 20 de jucători: portari – Vasili Coșelev (Tiligul Tiraspol) și Serghei Botnăraș (Zimbru Chișinău); fundași – Alexandru Guzun, Ruslan Roic (ambii de la Niva Vinița, Ucraina), Serghei Secu, Igor Ovcearenco (ambii de la CSS Amocom Chișinău), Serghei Stroenco (Tiligul Tiraspol), Emil Caras (Zimbru Chișinău), Valeriu Catană (Bugeac Comrat); mijlocași – frații Alexei și Iuri Skala (ambii de la Selena Bacău, România), Alexandru Spiridon, Radu Rebeja (ambii de la Zimbru Chișinău), Igor Oprea (Tiligul Tiraspol), Igor Cuciuc (Bugeac Comrat), Gheorghe Harea (Niva Vinița, Ucraina); atacanți – Serghei Cleșcenco, Iurie Miterev (ambii de la Zimbru Chișinău), Vladimir Kosse (Tiligul Tiraspol) și Valeriu Căpățină (Viktória Sényő, Ungaria).

În componența adversarilor au evoluat doar jucătorii din campionatul intern. Eduard Markarov nu a convocat stranierii cu toate că erau destui: Hamlet Mhitaryan, tata celebrului mijlocaș Henrik Mhitaryan, și Ashot Haceatryan (ambii de la Olympique de Valence, Franța), Babken Melikyan, Seyran Osipyan sau Vitaliy Ogasyan (tustrei evoluau în campionatul Libanului), Ervan Sukiasyan (Dinamo Kiev, Ucraina), Sarkis Oganesyan (Spartak Moscova, Rusia).

În campionatul și Cupa Uniunii Sovietice echipele fanion ale RSS Armene și RSS Moldovenești, Ararat Erevan și Moldova/Nistru Chișinău, s-au întâlnit nu o singură dată. Formația din Caucaz era cotată mult mai bine. Ea a cucerit titlul de campioană a URSS în 1973, a fost vicecampioană în 1971 și 1976, de două ori a câtigat Cupa URSS (1973 și 1975), încă de două ori a jucat în finala acestei competiții (1954 și 1976). Astfel că tradiția istorică era de partea armenilor.

Armenia – Moldova 0-0

14 octombrie 1992. Erevan. Stadion: Razdan. Spectatori: circa 10.000.

Armenia: Harutyun Abrahamyan – Ashot Khachatryan, Yervand Krbachyan, Sargis Karapetyan, Sargis Hovsepyan – Artashes Adamyan (Ara Nigoyan, 62), Aramayis Tonoyan (Arthur Petrosyan, 67), Arsen Avetisyan (Araik Avazyan, 69), Samuel Kostandyan (Hovhannes Tahmazyan, 81) – Mkrtich Hovhannisyan, Armen Shahgeldyan. Antrenor: Eduard Markarov

Moldova: Vasili Coşelev (Tiligul) – Alexandru Guzun (Niva Vinița), Serghei Stroenco (Tiligul), Ruslan Roic (Niva Vinița), Emilian Caras (Zimbru) – Alexandru Spiridon (Zimbru, cpt.) înloc. 83 Serghei Secu (CSS Amocom), Iuri Skala (Selena) înloc. 85 Igor Ovcearenco (CSS Amocom), Alexei Skala (Selena) înloc. 65 Radu Rebeja (Zimbru), Igor Oprea (Tiligul) înloc. 58 Igor Cuciuc (Bugeac) – Valeriu Căpăţînă (Viktória Sényő) înloc. 78 Serghei Cleşcenco (Zimbru), Vladimir Kosse (Tiligul) înloc. 82 Iurie Miterev (Zimbru). Antrenor: Ion Caras

A arbitrat: Pogos Balaian (Armenia)

Cartonaş galben: Kosse

Cu toate că meciul a fost disputat cu ardoare a fost în mare parte echilibrat. Drept confirmare ne servesc și cifrele statistice: șuturi pe poartă – 8/6, cornere – 7/7, lovituri de pedeapsă – 10/8, offside-uri – 4/7. Băieții noștri au jucat curajos, încercând să echilibreze dominarea gazdelor. În mare partea le-a reușit. Totodată fotbaliștii din linia mediană și din atac au avut și câteva ocazii de a marca. Valeriu Căpăţînă a executat periculos o lovitură de pedeapsă, dar cea mai mare șansă a meciului a irosit-o căpitanul Alexandru Spiridon, care pătrunzând în careu a tras de la circa șase metri peste poartă. Cu toate acestea anume el a fost desemnat cel mai bun jucător din echipa noastră.

„Am ieşit din fotbalul ex-sovietic formând pentru prima dată o selecţionată, care iată în astă seară a făcut primii paşi, a declarat după meci Eduard Markarov. Emoţii mari, mai mari chiar decât atunci când jucător fiind ne băteam pe viaţă şi pe moarte cu Bayern München (n.a. – în martie 1975, în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, Ararat a învins cu 1-0 pe stadionul Razdan în prezența a circa 70.000 de spectatori marea echipă germană în frunte cu Franz Beckenbauer, Sepp Maier și Gerd Müller). Despre selecţionata Moldovei pot spune că colegii mei Ion Caras şi Anatol Teslev au format un colectiv echilibrat, cu valori apropiate în fiecare compartiment, ceea ce este foarte important, fiindcă înseamnă că selecţionata Moldovei beneficiază de o osatură valabilă, pe care se poate grefa în viitor o formulă de echipă susceptibilă de orice îmbunătăţire şi de mari performanţe”.

Ion Caras: „Deplasarea noastră la Erevan pentru meciul cu reprezentativa Armeniei nu a fost pur şi simplu o plimbare, ci o deplasare în care ne-am atins scopul propus spre realizare, chiar dacă e să privim prin prisma întregului spectru de chestiuni... Ne-am convins o dată în plus despre necesitatea marcajului strict care a fost eficient în acest meci, precum şi a disciplinei înalte de joc, aspecte fără de care desenul tactic ales n-are sorţi de izbândă”.

Anatol Teslev: „Suntem pe deplin satisfăcuţi de disputarea meciului amical cu selecţionata Armeniei, în cadrul căruia am aplicat o nouă schemă tactică de joc şi pe care intenţionăm s-o practicăm, în special, în partidele ce le vom avea de jucat în deplasare... Scorul şi jocul ne-au satisfăcut, remarcând totodată că jucătorii au îndeplinit obiectivele propuse spre realizare în teren în raport de 80 la sută, mai mult sau mai puţin a fost neglijată improvizaţia în acţiunile ofensive, particularitate care a sărăcit spectrul atacului nostru, deşi după numărul de ocazii de gol create am fost superiori gazdelor”.

Alexandru Spiridon: „Sincer fiind, deşi cunosc din experienţa mea de până acum, cât de vânoşi sunt armenii în fotbal şi mai ales în partidele de acasă, de data aceasta nici nu am admis gândul că s-ar putea întâmpla să pierdem. La epuizarea primei reprize mi-am zis deja cu certitudine – în cel mai rău caz vom juca la egalitate. Ne-am prezentat în teren ca un adevărat colectiv. La capitolul decepţii: am ratat poate cea mai clară ocazie de gol în această partidă. Greu de explicat”.