Feminin (Naționale)

Naționala feminină a Moldovei s-a constituit nu cu mult timp după înființarea FMF la 14 martie 1990, disputând primul meci internațional în toamna aceluiași an în compania echipei similare a României. Au urmat apoi numeroase partide amicale și oficiale, din 2001 fiind impicată în competițiile organizate de FIFA și UEFA.

Oricât ar părea de paradoxal, dar echipa națională feminină a Moldovei a debutat pe arena internațională înaintea selecționatei masculine. Se întâmpla într-o zi de luni, 10 septembrie 1990, pe Stadionul Național din Bucureși, cea mai mare arenă sportivă din România care până în 1990 a purtat denumirea „23 August”, iar în 1998 a fost redenumită în Stadionul Național „Lia Manoliu”, în cinstea celebrei atlete, campioanei olimpice Lia Manoliu, apropo, născută la Chișinău. (Reprezentativa masculină a disputat primele meciuri din istorie la 21 și 23 decembrie 1990, la Piatra Neamț, cu echipa a doua a României, iar primul meci la nivel de prime reprezentative și oficial recunoscut de FMF pe 2 iulie 1991, la Chișinău, în compania Georgiei).

Partida din 10 septembrie 1990 a constituit și debutul echipei naționalei feminine a României, care a obținut victoria cu scorul de 4-1 (1-1). Peste șase zile s-a disputat cel de-al doilea meci dintre România și Moldova. De această dată gazdele au obținut o victorie și mai concludentă, 9-0 (6-0).

Culorile selecționatei noastre, condusă de pe banca tehnică de Evgheni Pusicov, au fost apărate în aceste meciuri de Aliona Pigușina – portar; Elena Cara, Lilia Popovici, Oxana Stepaniuc, Marina Cucinscaia, Valentina Țurcan, Tatiana Savina – fundași; Tatiana Mămăligă, Marina Ianco, Angela Toma (căpitan), Elena Colomîțeva, Ilona Kucinskaite, Jurate Palamaite – mijlocași; Viorica Grajdean, Rima Mikalauskaite – atacanți. Toate jucătoarele reprezentau echipa Codru Chișinău, care în 1990 și 1991 a evoluat nu fără succes în campionatul Uniunii Sovietice.

De menționat, că în aceste meciuri n-au luat parte liderele echipei noastre, portarul de bază Svetlana Cudrițcaia și fundașul Natalia Bunduchi, care au fost convocate în lotul reprezentativei URSS.

„Cel mai mult mi s-a întipărit în minte stadionul pe care am evoluat, își amintește Angela Toma. Era enorm, pentru prima dată urma să jucăm pe un stadion de asemenea mărime (în acea perioadă Stadionul Național din Bucureși avea o capacitate de peste 60.000 de locuri. – n.a.). Când am intrat pe teren chiar m-am gândit cum vom rezista tot meciul să alergăm pe un teren așa de mare (râde)”.

La începutul lui noiembrie 1990 selecționata României a efectuat o vizită de răspuns pentru a disputa încă două meciuri amicale. Prima întâlnire a avut loc la 11 noiembrie pe stadionul Orășenesc din Florești și s-a încheiat cu scorul de 2-1 (1-1) în favoarea echipei oaspete. Golul formației noastre a fost marcat de Oxana Stepaniuc.

La 13 noiembrie adversarele s-au întâlnit pe terenul stadionului Republican din Chișinău în prezența a circa 100 de spectatori. Partida condusă de o brigadă de arbitri din Moldova în frunte cu Anatol Rîbac, ajutat la tușe de Valentin Veselov și Valeriu Pavlov, s-a încheiat cu scorul de 6-0 (3-0) în favoarea naționalei României.

Pentru Moldova în acest meci au evoluat: Svetlana Cudrițcaia – Lilia Popovici, Natalia Bunduchi (căpitan), Elena Cara, Elena Colomîțeva – Viorica Grajdean (Alexandra Glazunova, 50), Tatiana Mămăligă (Marina Cucinscaia, 68), Angela Toma, Valentina Țurcan – Oxana Stepaniuc, Rima Mikalauskaite.

Cronica meciului intitulată „Nici golul de prestigiu” a fost scrisă de Vitalie Cazacu și publicată în ziarul „Moldova sportivă” (nr. 84 din 17 noiembrie 1990):

„Chiar din primele minute ale meciulul Moldova – România fotbalistele echipei oaspete au „asediat” poarta apărată de Svetlana Kudrițkaia. Astfel, în minutul 9 Victorina Simion înscrie primul gol al partidei. În continuare apărarea gazdelor, condusă bine de Natalia Bunduchi, neutralizează cîteva faze de atac foarte periculoase ale româncelor. Cu toate acestea, peste numai 10 minute Violeta Mîndruț, vîrful de atac al selecționatei române, marchează dintr-o lovitură de pedeapsă un gol de toată frumnusețea. Fotbalistele din Moldova încearcă de cîteva ori să pătrundǎ în careul de pedeapsă al oaspetelor, dar aceste tentative sînt „destrămate” de apărarea echipei române. Spre sfîrșitul primei reprize Cameliei Humulescu îi reușeste o incursiune solo pe aripa dreaptă și înscrie nestingherită cel de-al treilea gol al întîlnirii.

După pauză fotbalistele noastre nu-și mai revin și nici avansarea Nataliei Bunduchi în atac n-a înviorat jocul neinteresant și palid al discipolelor lui Evgheni Pusikov. „Bombardamentul” porții selecțonatei noastre a continuat cu înverșunare și în min 47 Victorina Simion e la un pas de gol, dar Svetlana Kudrițkaia reușește să respingă în corner. „Greșeala” Victorinei o repară imediat Camelia Humulescu, care înscrie cu capul cel mal frumos gol al meciului. Peste puțin timp Violeta Mîndruț mărește handicapul pînă la 5:0 și nu lasă nici o șansă selecționatei Moldovei. Sînt făcute cîteva modificări în ambele formații, dar ele nu influențează deloc asupra jocului. Rima Mikalauskaite și Natalia Bunduchi fac încercări disperate să pătrundă în careul adversarelor și să înscrie măcar golul de prestigiu, dar acțiunile lor sînt foarte timide și nu reușesc decît să facă niște schimburi de pase. În min. 55 Simion se folosește de o greșeală a apărării gazdelor și scorul se modifică – 6:0. Pînă la finele meciulul au mai fost cîteva faze de gol la poarta selecționatei Moldovei, însă scorul a rămas neschimbat”.

„Să nu vă mire proporțiile scorului, ne spune Elena Cara. Eram la început de cale. Până a se ocupa serios cu fotbalul fetele practicau diverse genuri de sport, cineva atletismul, Rima Mikalauskaite, spre exemplu, era judocană. Adversarele erau mult mai bine pregătite tehnic, dar mai ales fizic. Dacă observați primele meciuri le jucam practic de la egal la egal, după care urma o cădere fizică și eram întrecute la scor. Începutul întotdeauna e greu”.

„Vreau să spun câteva cuvinte despre antrenorul nostru, se alătură discuției Lilia Popovici-Grizo. Regretatul Evgheni Maximovici Pusicov a fost un antrenor și un om extraordinar, a făcut foarte mult pentru afirmarea fotbalului feminin, inclusiv pe arena internațională. Anume de la el am preluat tot ce este mai bun în fotbal. Ca orice pedagog avea caracter. Poate uneori era dur (în sensul bun al cuvântului), cu toate acestea și eu și toate fetele îi suntem recunoscătoare că ne-a educat corect”.