• Fii alături de Echipa Țării

Frumoasele noastre duminici. Școala Rezervelor Olimpice (grupa de copii a.n. 1973)

11 iun 2023 de Andrei Prodan

Anul acesta, jucătorii născuți în 1973 își serbează a 50-a aniversare. Este dificil să-i evidențiezi pe toți cu știri separate și celicitări. De aceea noi îi vom readuce pe prima scenă a fotbalului prin poveștile și amintirile care s-au păstrat.

 

În anul 1985 Școala Sportivă Republicană de Copii și Tineret a Rezervelor Olimpice (ȘSRCTRO) din Chișinău (în prezent – Școala Sportivă Specializată de Fotbal nr. 1) a semnat un acord de colaborare cu Școala medie Nr. 14 în vederea creării în cadrul acestei instituții de învățământ a unei clase specializate de fotbal. Conducătorul clasei a fost numit Naum Kizner, educatoare – Larisa Carmanova, iar antrenorii de fotbal au fost Nicolai Adamov și Nisim Vaserman.

Programul de învățământ și de antrenament era foarte încărcat: un antrenament de încălzire; micul dejun; primele două lecții – educația fizică (antrenamentul de dimineață); lecțiile de cultură generală; extensia disciplinelor școlare; antrenamentul de seară.

 

Iată cine a făcut parte din componența inițială a echipei ȘSRCTRO (grupa de copii a.n. 1973) care și-a început activitatea în toamna anului 1985: portarii – Dumitru Procop, Andrian Tifin; fundașii – Vitali Antonov, Evgheni Cara, Vladimir Colesnic, Vitali Grițco, Andrei Isaev, Oleg Scutelnic, Taras Solomaha, Ruslan Șuticov, Serghei Vacariuc, Oleg Voloșin, Anatoli Zlatov; mijlocașii – Alexandr Burlac, Vladimir Flentea, Valentin Maianschi, Gheorghe Malinovschi, Dmitri Micriucov, Serghei Moseac, Vladimir Slivca, Igor Terlețchi, Ruslan Tifin; atacanții – Serghei Chirilov, Serghei Delimarschi, Anatoli Ohoncenco, Roman Stancov.

 

4 noiembrie 1985. Dnepropetrovsk. Turneul în memoria lui Mihail Didevici. Echipa ȘSRCTRO (grupa de copii a.n. 1973) la prima sa competiție unională. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dumitru Procop, Nisim Vaserman (antrenor), Taras Solomaha, Evgheni Cara, Serghei Chirilov, Anatoli Ohoncenco, Vladimir Slivca, Ruslan Tifin, Anatoli Zlatov, Serghei Delimarschi, Nicolai Adamov (antrenor). Rândul de jos: Vitali Grițco, Vladimir Flentea, Ruslan Șuticov, Alexandr Burlac, Vladimir Colesnic, Gheorghe Malinovschi, Igor Terlețchi, Andrian Tifin. Poză din arhiva lui N. Adamov.

Deja în noiembrie aceluiași an formația a debutat pe arena unională, luând parte la Memorialul Mihail Dedevici din orașul ucrainean Dnepr (pe atunci Dnepropetrovsk).

Au urmat alte evoluții la diferite competiții de copii organizate în orașele fostei Uniuni Sovietice: aprilie 1986 – turneul de la Leningrad (în prezent – Sankt Petersburg); ianuarie 1987 – turneul în cinstea lui Serghei Ilin de la Moscova (din componența echipei a făcut parte și fundașul Cornel Știrbu); iunie 1987 – turneul câștigat din orașul leton Liepāja (la competiție echipa s-a deplasat cu avionul); tot în acel an formația a participat și a câștigat două turnee (unul în aer liber, altul în sală) organizate în orașul Svetlogorsk din Belarus; ianuarie 1988 – turneul „Smena” din Leningrad (a avut loc în manej, pe teren de tartan); primăvara anului 1988 – turneul din orașul belarus Moghiliov (dintre noii jucători să-i menținonăm pe fundașul Alexandr Grigorean și mijlocașul Serghei Tverdohleb), ianuarie 1989 – turneul din orășelul Zelenograd din regiunea Moscova (competiție câștigată de chișinăuieni din componența cărora a făcut parte și atacantul Vitali Ianovici).

 

Ianuarie 1987. Moscova. Echipa ȘSRCTRO (grupa de copii a.n. 1973) la întâlnirea cu legendarii jucători Lev Iașin și Serghei Ilin. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Serghei Chirilov, Vladimir Slivca, Serghei Delimarschi, Cornel Știrbu, Alexandr Burlac, Anatoli Zlatov, Gheorghe Malinovschi, Taras Solomaha, Igor Terlețchi, Andrian Tifin, Anatoli Ohoncenco, Vitali Grițco, Nicolai Adamov (antrenor), Vladimir Colesnic, Evgheni Cara, Vladimir Flentea, Dumitru Procop. Rândul de jos: Nikolai Tolstîh, Lev iașin, Serghei Ilin, Alexei Vodeaghin. Poză din arhiva lui N. Adamov.

Dar cele mai mari succese echipa ȘSRCTRO (grupa a.n. 1973) le-a realizat în ultimii doi ani ai existenței Uniunii Sovietice. În 1990 și 1991 ea a obținut titlul de campioană a RSS Moldovenești, iar în 1990 a intrat în TOP-10 cele mai bune formații ale Școlilor sportive ale rezervelor olimpice din URSS.

 

În 1990, după ce au devenit campioni ai republicii, chișinăuienii au luat parte la campionatul unional. Cele 108 echipe participante au fost împărțite în 18 serii a câte 6 echipe. În faza semifinală se calificau doar învingătoarele, care, la rândul lor, erau împărțite în alte 3 serii iarăși câte 6 formații în fiecare. ȘSRCTRO Chișinău a câștigat seria disputată în orașul Bălți și s-a calificat în turneul semifinal care a avut loc în Ucraina, la Lvov.

 

Trebuie să vă spun că majoritatea băieților grupei anul nașterii 1973 au fost destul de talentați, formând un colectiv foarte unit, povestește Nicolai Adamov, unul din antrenorii echipei. Până a juca în campionatul URSS rezervat Școlilor sportive a rezervelor olimpice această formație a obținut mai multe victorii la diferite turnee unionale. Mai mult, la competiția la care am luat parte aproape toate echipele erau formate din jucători care s-au născut în anul 1972, deci erau cu un an mai mari. Un avantaj foarte imporatnt când joacă echipele de copii sau juniori. Cu toate acestea am avut o prestație excelentă și trebuia să ne calificăm în faza finală. Dar au intervenit niște momente extrasportive, noi fiind furați pe față. Echipa noastră a învins formațiile din Minsk (Belarus), Krasnodar (Rusia) și Aşgabat (Turkmenistan), a jucat la egalitate cu echipa gazdă și a pierdut în fața altei echipe din Ucraina, Zaporojie. În ultimul meci se întâlneau colectivele din Lvov și Minsk. Mult timp belarușii conduceau cu 1-0, în acest caz noi ocupam locul 2 și ne calificam în etapa finală alături de câștigătoarea grupei, formația din Zaporojie. În ciuda protestelor conducătorului delegației noastre, Anatoli Nesmeianov, arbitrul a prelungit meciul cu vreo 7 minute (caz ieșit din comun în acele vremuri) și a dictat un penalty în favoarea gazdelor. Astfel, echipa din Lvov a învins cu scorul de 2-1 și a urcat pe locul 2, noi rămânând pe 3, pierzând la golaveraj. Chiar și așa am împărțit locurile 7-9 în clasamentul final neoficial. Ar fi de menționat și faptul că în faza finală a campionatului URSS formațiile din Zaporojie și Lvov au urcat pe podium. Campioană a devenit reprezentanta orașului Zaporojie, iar echipa din Lvov a câștigat medaliile de bronz, fiind întrecuți și de Dinamo Moscova”.

 

În 1991, ȘSRCTRO iarăși a câștigat titlul republican și alături de Zimbru Chișinău a evoluat în etapa preliminară a campionatului URSS, care a avut loc la Moscova. De această dată echipa a învins adversarele din Armenia și Kîrgîzstan, a jucat la egalitate (1-1) cu Zimbru și a pierdut în fața lui ȚSKA Moscova și Smena Leningrad. Formațiile din capitala Moldovei au împărțit locurile 3-4 și au ratat calificarea în faza semifinală.

Cel mai cunoscut „produs” al ȘSRCTRO (grupa a.n. 1973) este Serghei Chirilov, care în prezent îndeplinește funcția de director al instituției sportive la care a învățat. Dintre jucătorii care au evoluat în Divizia Națională (Super Liga de astăzi) să-i mai menționăm pe Vitali Antonov, Alexandr Grigorean (câștigător al primei Cupe a Moldovei, cea din sezonul 1992, în componența echipei Bugeac Comrat), Gheorghe Malinovschi, Ruslan (Mihaile) Novodarschi (ulterior s-a transferat la Liceul internat cu profil sportiv), Serghei Tverdohleb, Serghei Vacariuc.

Ca fapt divers, Alexandr Burlac a devenit pictor, iar Roman Stancov – diplomat.

 

4 ianuarie 1989. Echipa ȘSRCTRO (grupa de copii a.n. 1973) la turneul pe care la câștigat în orașul Zelenograd din regiunea Moscova. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Nisim Vaserman (antrenor), Serghei Vacariuc, Serghei Chirilov, Anatoli Ohoncenco, Vladimir Colesnic, Gheorghe Malinovschi, Dmitri Micriucov, Serghei Tverdohleb, Vladimir Flentea, Dumitru Procop, Nicolai Adamov (antrenor). Rândul de jos: Vitali Antonov, (?), Oleg Scutelnic, Alexandr Grigorean, Anatoli Zlatov, Cornel Știrbu, Vitali Ianovici. Poză din arhiva lui N. Adamov.