• Fii alături de Echipa Țării

Legendele fotbalului moldovenesc. Vladimir Țincler

22 mar 2021 de Reporter FMF

Pe 22 martie se împlinesc 5 ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni din istorie, Vladimir Țincler. ”Zolotaia Nojka” (Piciorușul de Aur), cum era supranumit când juca fotbal, a avut un cuvânt greu de spus în fotbalul moldovenesc inclusiv după încheierea carierei de jucător, activânt mulți ani antrenor la selecționatele Moldovei și la cele mai bune cluburi de fotbal din țară, apoi în calitate de membru al Comitetului Executiv FMF. 

 

Vladimir Țincler a fost cel mai bun produs al fotbalului moldovenesc din perioada 1956-1966. S-a format ca jucător la formaţia juniorilor lui Burevestnik.

 

În 1954 este invitat în selecţionata de juniori a RSSM. A debutat la competiţiile unioanale ale juniorilor din oraşul rus Kuibyshev. Au fost trei meciuri de “groază” pentru juniorii noştri: 0-7 cu Azerbaidjan, 2-6 cu Armenia şi 1-8 cu echipa orașului Moscova. Vladimir a jucat toate meciurile, care i-au fost o şcoală de neuitat. Peste un an, Ţincler este convocat din nou la lotul național și pleacă cu juniorii Moldovei la competiţiile unionale, unde aveau să vină şi primele victorii. A fost observat de antrenorii Burevestnikului şi invitat la echipă, unde un an a jucat la formația secundă, care evolua în Campionatul Moldovei.

 

A debutat în Campionatul URSS direct în Liga Superioară. La 13 septembrie 1956, la Tbilisi, în meciul  cu Dinamo din localitate. Cu Nr. 10 pe tricou a apărut pe teren Velvel Ţincler. Debutul nu a fost cel mai reuşit, meciul fiind pierdut cu scorul de 0-3. Următorul meci a fost unul de Cupă, în 1957, cu Avangard Sormova, şi din nou înfrângere.

 

Începând cu 1958 apare cu regularitate pe teren. Primul gol l-a marcat la 29 martie în faţa a 26 de mii de spectatori, într-un meci cu Torpedo Moscova. La 12 iulie a marcat cel mai rapid gol al său, în minutul 1, în disputa cu Admiraltiets Leningrad. 

 

Este primul fotbalist moldovean care a fost inclus printre cei mai buni 33 de fotbaliști ai URSS (1958). 

 

În 1959 joacă 21 de meciuri din cele 22 programate. Cel mai reuşit sezon a fost anul 1961, când a reușit să marcheze în porţile adverse 7 goluri. Tot atunci a fost ales de către coechipieri căpitanul echipei, între 1961 și 1965. În meciul de pe 2 septembrie 1961 a înscris în poarta spartacoviştilor din Vilnius trei goluri, în minutele 8, 52 și 79, fiind prima triplă în prima divizie valorică a fotbalului sovietic.

 

Spectatorii veneau la Stadionul Republican pentru a vedea “Picioruşul de  Aur” (cum era suprenumit de suporteri) al fotbalului moldovenesc.

 

Vladimir Ţincler a fost primul jucător moldovean care a devenit candidat pentru selecționata URSS. Selecţia a fost făcută de Federaţia Unională de Fotbal şi a fost publicată în toată presa sovietică.

 

Iute, rapid, tehnic, cu viziune – calităţile prin care se deosebea acest fotbalist. Printre antrenorii care i-au cucerit stima sunt A. Maslov şi A. Sevidov, care l-au şi format ca fotbalist.

 

Pe timpuri, meciurile internaţionale erau un lucru rar întâlnit. Fanii fotbalului nu vor uita golurile marcate în amicalele cu Eintracht Frankfurt, Dukla Praga, Vasas Cepel și Visla Cracovia.

 

Anul 1966 a fost ultimul în cariera sa de fotbalist. La 25 aprilie înscie ultima sa dublă pentru echipa care l-a promovat în fotbalul mare. Sudostroiteli Nikolaev a pierdut la Chişinău cu 1-3, două goluri fiind opera lui Ţincler, iar la 1 iulie a înscris ultimul gol şi în meciurile din Cupa URSS: Avântul Chişinău – Lokomotiv Vinița, 6-0. La 22 octombrie a jucat meciul de adio: Tavria Simferopol – Avântul Chişinău, 0-1.

 

A evoluat la formaţia chişinăueană 11 ani, în care a jucat 258 de meciuri şi a marcat 29 de goluri. În clasamentul fotbaliștilor cu cele mai multe jocuri pentru Moldova se clasează pe poziția a opta, iar în clasamentul golgheterilor ocupă poziția a 16-a cu 29 de goluri marcate. În clasamentul ”Fidelitate clubului” se situează pe poziția a cincea, cu 11 ani dedicați echipei chișinăuene. Sumând toți anii aflați în serviciu la Burevestnik,  Moldova, Avîntul, Nistru și Zimbru (un singur club, care și-a schimbat în timp de mai multe ori denumirea), constatăm că a adunat peste un sfert de veac.

 

După ce a agăţat ghetele în cui a devenit antrenor secund la formaţia  mare, apoi şi antrenor principal la Moldova Chișinău. A mai lucrat şi cu alte echipe moldovenești, precum Tighina, Bugeac, Dinamo, Constructorul-93 și Zimbru. Mai mulţi ani a condus echipa uzinei Hidromaş cu care a câștigat  Campionatul şi Cupa Chişinăului.

 

Este unul dintre primii antrenori autohtoni care a antrenat în Georgia. În 1972 a stat la cârma formaţiei Kolhety Poti - un lucru rar întâlnit în fotbalul georgian, care a fost şi este plin de talente fotbalistice.

 

Ca antrenor de copii a lansat în fotbalul mare fotbaliști precum Serghei Cvasnicov, Alexandru Şicov sau Igor Tiunicov. A condus selecţionata de juniori a RSSM de pe banca tehnică în competiţiile unionale. A fost antrenor Emerit al Moldovei, desemnat cel mai bun antrenor al Chișinăului în 1985. 

 

A lucrat și în Israel, însă dragostea de ţară şi oraşul care i-a adus atâta slavă, l-a făcut să se întoarcă în Moldova. 

 

Mulți ani a fost membru al Comitetului Executiv FMF. A primit Ordinul de Merit al FMF în 2007. A fost decorat cu Ordinul Gloria Muncii (2007). 

 

Este autorul cărții editate în 2010 - ”Trăiesc cu fotbalul”.

 

A decedat în oraşul său iubit - Chișinău, pe 22 martie 2016.