• Fii alături de Echipa Țării

Legendele fotbalului moldovenesc. Veaceslav Semionov

16 mar 2021 de Reporter FMF

Legenda fotbalului moldovenesc, Veaceslav Semionov ar fi împlinit astăzi 65 de ani...

 

A început să joace fotbal la Şcoala Sportivă din orașul natal, Bender, sub bagheta unuia dintre cei mai buni antrenori ai Moldovei din anii 60-70, Anatolii Delibalt.

 

Devine campion al Moldovei printe juniori, fiind desemnat printre cei mai buni juniori ai RSSM (1970-1973). La 18 ani este invitat să joace la echipa de tineret-rezerve a celei mai bune formaţii moldoveneşti, Nistru Chişinău. A debutat în Liga Superioară a fotbalului sovietic în competiția de tineret-rezerve, marcând două goluri.

 

Din 1976 joacă la nou-formata Speranţa Drochia. A fost titular pe tot parcursul anului 1976. A debutat în fotbalul mare la 10 aprilie, în partida Speranței cu Dinamo Brest, 1-1.

 

La începutul sezonul 1977 este rechemat la Nistru Chişinău. A îmbrăcat pentru prima dată tricoul formației chișinăuene într-un meci din divizia secundă, la 2 iunie 1977, când a intrat pe teren în repriza secundă a meciului cu Spartak Ivano-Frankovsk. La partida din 8 octombrie cu Kuban Krasnodar, arbitrul Lev Alekselevich din Moscova îi arată primul cartonaş galben la echipa chişinăueană.

 

La 24 februarie 1978 joacă primul meci din Cupa URSS. La Drochia, unde s-a disputat partida, Veaceslav a jucat toate cele 90 de minute. În 1979, pe 1 octombrie, a marcat primul gol pentru Nistru. A intrat pe teren în minutul 46 la un meci cu Spartak Ivano-Frankovsk, iar în minutul 71 înscrie, scor 2-3.

 

În 1982 se transferă la campioana RSSM - Grănicerul Glodeni, cu care cucereşte titlul de campion al RSSM. Cu cele 13 goluri a fost desemnat printre cei mai buni 22 de jucători din Campionatul RSSM. O accidentare serioasă îl ţine un an departe de terenul de fotbal, ca să revină în 1986 în tricoul clubului Zarea Bălţi.

 

Primul meci pentru echipa din Bălţi l-a jucat la 17 iunie cu formaţia Spartak Tambov, scor 1-0 pentru Zarea. Până la sfârșitul campionatului a jucat toate minutele. La 18 septembrie a înscris primul gol pentru Zaria în meciul cu Dinamo Brest, pierdut cu 1-3. În 1987 devine o piesă de bază a clubului din Bălţi. Se mai evidenţiază de trei ori, realizând cu mult calm trei lovituri de la 11 metri, cu Dnepr Moghiliov, Textilşcik Tiraspol şi Dinamo Brest.

 

Sezonul fotbalistic 1988 îl începe la Zarea. Ultima prezență în tricoul bălţenilor a fost la 5 iunie, când a jucat 42 de minute cu Gomselmash Gomel. În continuare evoluează în Campionatul RSSM.

 

Anul 1991 îi aduce o nouă medalie, de data aceasta de bronz,  evoluând în Campionatul URSS la minifotbal pentru echipa Agros-Intex Chişinău.

 

În 1992, în primul Campionat Național al Moldovei independente, promovează cu formaţia Valeologia Chişinău în prima divizie moldovenească, dar echipa nu a fost admisă în campionat din cauza că nu a întrunit condiţiile  regulamentului. Parteneri de echipă i-au fost Alexandru Şicov, Serghei Calistru, Igor Ursachi, Igor Ciubară, Serghei Tarlapan…

 

A urmat formaţia Moldova Borosenii Noi, cu care a obținut o altă medalie de bronz, de această dată a Campionatului Republicii Moldova. Primul meci în Divizia Naţională l-a jucat pe 5 septembrie 1992, la Făleşti: Cristalul - Moldova Boroseni 0-5. Puţin mai târziu vine şi prima reuşită. A transformat un penalty în partida cu FC Agro Chişinău. Nu a fost unica reuşită. La 24 octombrie înscrie prima triplă, transformând trei lovituri de la 11 metri în disputa cu FC Tighina Bender.

 

În sezonul 1993-1994 a jucat pentru echipele chişinăuene MHM-93 şi FC Agro. Din vara lui 1994, la 38 de ani, se întoarce în orașul natal şi joacă la Tighina Bender. Debutul pentru o formaţie de acasă a avut loc la 30 iulie, când Tighina a reuşit un 1-0 cu Nistru Otaci. În următoarea etapă vede primul cartonaş roşu din carieră. La Cioburciu, în partida cu Nistru din localitate, 1-0, arbitrul bălţean Valeriu Rusacov l-a eliminat de pe teren. La 18 noiembrie 1995 spune rămas bun Diviziei Naţionale, în meciul pierdut de Tighina în faţa studenţilor de la Sportul Chişinău.

 

Îşi încheie cariera de fotbalist în divizia secundă, la Dumbrava Cojuşna.

 

În Campionatul URSS a jucat pentru echipele din Moldova peste 150 de meciuri, iar în Campionatul Moldovei a evoluat în Divizia Naţională în 78 de meciuri, în care a marcat șase goluri.

 

Din 2001 și până în martie 2018 îndeplineşte funcţia de antrenor secund, cu unele perioade - principal, la Dacia Chişinău, cu care a jucat în cupele europene şi a devenit campion și medaliat al campionatelor naţionale. A rămas fidel Daciei până la desființarea clubului.

 

Ca antrenor a obținut cu Dacia un titlu de campion național (2010-2011) şi a fost medaliat de șapte ori cu argint (2007-2008, 2008-2009, 2011-2012, 2012-2013, 2014-2015, 2015-2016 și 2016-2017) și într-un caz s-a ales cu medalia de bronz (2004-2005). A mai stat pe banca Daciei în patru finale ale Cupei Republicii Moldova, dar nici una nu a câştigat-o. În 2011 a luat Supercupa Republicii Moldova.

 

Dacia, cu Veaceslav Semionov pe banca tehnică, a jucat 12 meciuri în Cupa UEFA Intertoto, 24 în Liga Europei şi două în Liga Campionilor.

 

În 2012 a primit licenţa de antrenor, categoria ”A” UEFA. Este singurul antrenor care a activat 16 ani la o singură echipă în Moldova independentă.

 

Din septembrie 2017 este angajat ca antrenor în echipa tehnică a celor de la Dinamo-Auto Tiraspol.

 

S-a stins pe 13 octombrie 2020.

 

Text: ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc” de Valentin Iacovlev