• Fii alături de Echipa Țării

Anatol Teslev - 73. FAZA CARE M-A LĂSAT PERPLEX CÂNDVA. EDITORIAL

16 sep 2020 de Ion Robu

Varvara Semionovna și promenadele de pe bulevardul Lenin  

Dragi prieteni, fani ai fotbalului, haideți să vorbim puțin, la ceas aniversar, în primul rând, despre Anatol Teslev omul, despre ceea ce-l deosebește clar de alți ostași ai ”regelui sporturilor”, cei care au contribuit substanțial la crearea unei bune imagini în lume despre noi, despre Moldova. Desigur, impresiile ce urmează vor avea, cum e și firesc, și doza de subiectivism, vor fi, posibil, și puțin exagerate, dar nimeni, sper, nu mă va acuza de lipsă de sinceritate sau necunoașterea temei, a protagonistului.  

 

La prima mea cunoștință cu el voi reveni, conform concepției acestei creionări de portret, în final. Acum, în virtutea deprinderilor create de ani de zile, o vedere de ansamblu, vizibilă, percepută, cred, de toți cei care au avut posibilitate să intre în contact cu Anatol Teslev, să-l cunoască mai îndeaproape. Personal, ori de câte ori drumurile noastre s-au intersectat am remarcat ținuta sa elegantă, cu respect subliniat față de sine. În costum la patru ace, parcă scos din cutie, dacă era vorba de întâlniri protocolare.  În vestimentație curată, călcată, bine aranjată întotdeauna – dacă era la serviciu.  

 

O amintire, în contextul celor spuse. Întâlnire accidentală, pe coridor, la etajul doi al fostului Comitet republican pentru cultură fizică și sport (actualul sediu al  Procuraturii Generale). Stăteam de vorbă cu răposatul Ilie Catănsus, un om cu pondere în fotbalul moldovenesc. Apare, fercheș, în depărtare Anatol Teslev. Se apropie de noi. Ilia Trofimovici îl ia în primire în forță, din start:  

- Mă, tu nu cumva pleci la Paris? De unde ai pantofii ăștea de lux? Vreau și eu o pereche.

- Ilia Trofimovici, nici o problemă, facem.  

Avea multe relații utile, cunoștințe în domeniul respectiv.

 

Odată n-am rezistat curiozității și l-am întrebat franc:  

- Gheorghici, de unde ai prins, moștenit calitatea asta de a te îmbrăca atât de elegant?

- De la mama, Varvara Semionovna. Să-i fie țărâna ușoară. Vrednică femeie a fost. Șase frați am fost în familie. De toți a avut grijă permanentă să fim hrăniți la timp, îmbrăcați curat. Curățenia în casă, în vestimentația purtată de noi a fost mare ei grijă și slăbiciune. Am umblat – așa au fost vremurile – uneori și desculți, în îmbrăcăminte cârpită, dar întotdeauna ea a fost curată, călcată.

 

... Anii 60 ai secolului trecut. După amiezele duminicilor în Chișinăul sovietic. Cu începere de la actualul Teatru de Operă și Balet ”Maria Bieșu” până la strada Ismail, pe partea stângă a bulevardului Lenin (Ștefan cel Mare și Sfânt actualmente), începeau promenadele de seară. Defila în tot ce avea mai bun, în fond, tineretul. Un băiețandru de vreo 12 ani, apare, pentru prima dată în zonă, la o depărtare de aproximativ zece metri de artera principală a capitalei. Este  îmbrăcat modest. Privește copleșit la mulțimea festivă de oameni. Se întreabă în sine: ”Când am să mă plimb și eu așa, lipsit de griji, îmbrăcat frumos?”. E Anatol Teslev. În mintea copilandrului apare un vis, care devine realitate relativ repede, peste vreo șase ani.

 

Evgheni Leadin: ”Tu ai să fii mijlocaș avansat!”

Nimic neobișnuit în fotbalul din copilărie. În timpul liber - meciuri până la epuizare, până se lăsa întunericul, pe maidanul din apropierea casei, care se afla în zona străzii Muncești, în vecinătatea gării de trenuri. La școală totul este în regulă. Este eminent.  

 

Aude, între timp, și despre o Școala de fotbal. Se înscrie la ea. Are norocul să-l aibă antrenor pe un mare jucător al istoriei noastre, Serghei Cornilov, născut în suburbia Malina Mică a capitalei, chiar lângă fosta Piață a Fânului (aici se află acum căminele Universității de Stat). Joacă atacant și înscrie cu regularitate goluri.  Este transferat apoi, conform vârstei, în grupa antrenată de Valentin Mirgorodschi. Între acești doi tehnicieni apare, mai târziu, un conflict pentru aplanarea căruia a fost necesară și intervenția Moscovei, dar despre asta mai târziu.

 

”Малыш” (Micuțul), acesta-i supranumele dat de colegii de echipă mai în vârstă pentru statura sa medie. Este observat de selecționerii echipei de maeștri Moldova Chișinău și-i invitat la nici 17 ani împliniți să evolueze la formația de rezerve a clubului. Înscrie frecvent goluri și devine una dintre piesele de rezistență ale ”11-lui” echipei, fiind tratat din start de coechipieri cu mult respect.

 

Începe să contribuie la bugetul familiei. Primește bursa de 20 de ruble ca student al Tehnicumului republican electromecanic și aduce lunar acasă 55 de ruble ca fotbalist. Bani grei în perioada respectivă, când, vorba - în glumă – vine de la sine, calul era o rublă.

 

Totul se derulează ca în poveste în continuare. Meci în deplasare cu rezervele formației Dinamo Moscova. Marchează și în această partidă. Câțiva experți urmăresc în tribune întâlnirea în scopul depistării talentelor ce ar putea fi incluse în selecționata lărgită a Uniunii Sovietice Under 18. Împreună cu coechipierul Grigore Ianeț este invitat în probe, apoi la turneul internațional de la Moscova cu participarea naționalelor Cehiei și Bulgariei pe celebrul stadion Lujniki. Gazdele evoluează cu două echipe pentru a testa toți pretendenții la un loc în reprezentativa sovietică în vederea participării la campionatul European. Ambii jucători moldoveni sunt incluși în lot.

 

Antrenorul naționalei URSS Evgheni Leadin îi preferă, logic, în compartimentul de atac pe Givi Nodia, Mihail Gherșkovici, Slava Bektașev, vârfuri de atac care aveau deja experiență de joc în meciuri din liga superioară a fotbalului sovietic. Nici vorbă, era bun și Anatol Teslev, dar în perioada respectivă nu se juca cu trei atacanți, la modă fiind formula 1-4-4-2. Este chemat și i se spune: ”Tu ai să joci mijlocaș avansat!”. Cuvântul antrenorului este lege și, la urma urmei, este foarte important să fii inclus în lot, să ai deplasări și la turnee de peste hotare, un vis greu de realizat în Imperiul sovietic cu proverbiala ”Cortină de fier”.

 

”Și ce mult îmi plăcea să fiu atacant, să marchez! Înscriai și deveneai automat eroul echipei, al tribunelor. M-am acomodat, însă, relativ repede cu nou postură. A început să-mi placă și să dirijez jocul, să servesc pase de gol, să dau și goluri dacă apăreau situații favorabile șutului decisiv”,  

rememoreză omagiatul.

 

Remarcat și de publicația ”Футбол”

Partidă memorabilă la Chișinău, pe ”Republican”, în primăvara lui 1966. În meciul tur din cadrul preliminariilor Campionatului European se întâlnesc selecționatele Uniunii Sovietice și României. În lotul gazdelor – doi moldoveni, Anatol Teslev și Grigore Ianeț. Tribunele sînt arhipline. Joacă doar și ai noștri!

 

Câștigăm la limită, 1-0. Faza inedită a meciului. Anatol Teslev are dispute și cu fundașul central al oaspeților, faimosul Cornel Dinu. La una dintre faze avansează în atac și Grigore Ianeț. ”Grișa, dă-mi  o pasă!”, îi strigă tare Anatol colegului de echipă, ca să fie auzit și cel poreclit ”Procurorul” în fotbalul românesc. Surprins, acesta rămâne puțin blocat. În pauză își atenționează coechipierii: ”Fiți atenți ce spuneți! Rușii au în echipă și moldoveni!”

 

”Jucăm, la puțin timp, returul la București. Cedăm cu 0-1. Tragere la sorți. Norocul sportiv ne zâmbește nouă. Ura! Ne calificăm în faza finală a campionatului, programată în Iugoslavia.

 

Învingem în faza grupelor selecționatele Turciei și Elveției cu același scor 3-1, iar cu reprezentativa Ungariei terminăm la egalitate 0-0. În semifinală batem gazda turneului, Iugoslavia cu 1-0. Ne-am asigurat medaliile de argint, ceea ce era deja un succes.

 

Faza meciului pentru mine: antrenorul Evgheni Leadin îmi indică să joc, în premieră, mijlocaș la marcaj. Urma să-l păzesc cu strășnicie pe Mihailovic, care dirija jocul gazdelor. Misiunea mea era să-i anihilez toate acțiunile, să-l blochez, să rup legătura sa cu coechipierii. Încerc să mă opun, să explic că n-am jucat niciodată așa, că nu-s sigur dacă am să fac față sarcinii trasate. ”Ai să faci. Eu am încredere în tine”, mă calmează, încurajează antrenorul-șef. Am fost în acea partidă un ”câine rău”, dar la toate fazele dure nu am încălcat regulamentul.”  

 

Meci egal în finala cu Italia, 0-0. Organizatorii competiției iau o decizie umană. Ambelor finaliste li se acordă titlul de campioană. Cupa transmisibilă urmează să se afle o jumătate de an în URSS, iar cealaltă – în Italia. Tuturor ni se acordă titlul de ”Maestru al sportului”. Premiu, dacă nu mă înșeală memoria – o sută de ruble fiecăruia și câte un costum sportiv. Iată ce a scris despre eveniment – prima dată selecționata URSS a devenit campioană europeană la categoria de vârstă până la 18 ani – prestigioasa publicație unională ”Футбол”:

 

”Moldova i-a delegat în lotul URSS pe fundașul Grigorii Ianeț și mijlocașul Anatol Teslev. Grigorii s-a transferat mai târziu la Torpedo Moscova, a jucat și în selecționata sovietică. Anatolii, un jucător cu tehnicitate rar întâlnită, deștept, hâtru în joc, a evoluat pentru Moldova natală, Cernomoreț Odesa, a muncit apoi la Federația Moldovenească de Fotbal”.

 

Două intervenții ale Moscovei

Meci demonstrativ pe Lujniki la puțin timp după remarcabila performanță de la Belgrad. Proaspeții campioni europeni joacă cu o echipă din eșalonul superior al campionatului Bulgariei și înving cu scorul 3-2, în prezența unui public numeros, a unor experți, care doreau să-și întărească loturile. Autorul uneia dintre cele trei reușite este Anatol Teslev. Primește oferte de la mai multe echipe. Optează pentru Torpedo unde erau legitimați și colegii din lotul URSS, Gherșkovici, Șalimov, Ciumakov.

 

Urmează discuția cu antrenorul-șef al echipei, Nikolai Morozov. ”La începutul anului viitor o să fiți legitimați la Torpedo”, promite dumnealui. Între timp, schimbare de antrenori la club. Nikolai Morozov este înlocuit cu Valentin Ivanov. Grigore Ianeț este convocat în lot. Anatol Teslev este informat, discret, că deocamdată clubul nu are nevoie de mijlocași. Să mai aștepte.

 

Pe fir apare varianta Ciornomoreț. O acceptă, dar apar probleme. Prima, minoră, se rezolvă ușor, dar prin Moscova. Antrenorului Serghei Cornilov i se acordă titlul de ”Antrenor emerit” al URSS pentru performanța lui Anatol Teslev. Valentin Mirgorodschi se revoltă: ”Doar l-am antrenat și eu!”. Comitetul republican pentru cultură fizică și sport face un demers la cel unional. Primește și el titlul.

 

A doua problemă își lasă amprentă vizibilă asupra viitoarei cariere a lui Anatol Teslev. Ziaristul Valeriu Rogozenco publică în ziarul ”Tinerimea Moldovei” un articol patriotic de rezonanță, ”Întoarce-te, Anatol!” (citez din memorie), în care sugerează aducerea în Moldova a tuturor fotbaliștilor băștinași care evoluează la echipe din Uniunea Sovietică. Factorii deciziționali din Chișinău intervin la Moscova și prin Comitetul Central al partidului comunist. Vladimir Ținkler își asumă rolul de mediator cu Ciornomoreț. Anatol Teslev revine acasă.

 

”Am jucat în continuare când mai bine, când mai rău. Am contribuit cu ce am fost în stare și la promovarea Nistrului în 1973 în Liga superioară. Părerea mea este, însă, că nu m-am realizat până la capăt. Pentru asta trebuie să joci în echipe puternice, de top. Trebuie să ai și puțin noroc sportiv. Nu descopăr America prin ceea ce spun. Toată lumea din fotbal știe că așa este, ăsta-i adevărul ”,

concluzionează omagiatul.

 

... Referitor la titlul schiței. Toți ne interacționăm, influențăm unul pe altul. ”Ia de la fiecare om tot ce are el mai bun în comportament”, afirma un personaj gorkian. În acest context, uneori, mă prind cu gândul că încep să glumesc, ca și Anatol Teslev, atunci când se află într-o bună dispoziție. La limita dintre seriozitate și umor. Dur, englezește, obligându-mi cunoștințele, prietenii să zâmbească oricât de indispuși ar fi.

 

Atunci, însă, când vine vorba despre fotbalistul Anatol Teslev, involuntar apare în memorie, în primul rând, un meci de pe ”Republican”, când venisem la studii, și m-am ciocnit din start în capitală cu faptul că moldoveneasca era limbă, de facto, interzisă în spațiul public. Băștinașii o vorbeau mai mult doar la bucătărie. ”Vania, dă mingea încoa!”, a strigat el atunci pe gazon către Ion Caras. Am rămas la auzul frazei în tribune câteva clipe tablou, înmărmurit. Alte detalii la temă – în prima discuție purtată de Anatol Teslev la un antrenament cu cel care avea să devină idolul tribunelor, legenda fotbalului moldovenesc, Pavel Cebanu, actualul președinte onorific al Federației naționale de profil...